La început de secol XX, în fața Hotelului Continental din București putea fi văzut un domn distins, care stătea la o masă, bea cafea, citea mereu același ziar vienez, Neue Freie Presse, și se uita cu atenție la cei care treceau pe Calea Victoriei.
Spitalul EliasFoto: AGERPRES
Era chiar proprietarul hotelului, bancherul Jacques M. Elias, prietenul și sfătuitorul financiar al Regelui Carol I, evreul de rit sefard care a reușit să strângă o bogăție uriașă având un singur principiu: “Să cheltuiești mai puțin decât câștigi”.
Jacques M. Elias (1844-1923) a trăit cu puțin și ne-a lăsat extrem de mult. A dus o viață austeră, nu s-a căsătorit niciodată, nu a avut copii și, în mod explicit, a iubit foarte mult România. Într-o perioadă în care exista stereotipul bancherului evreu avar, Jacques Elias a făcut acte caritabile de o amploare fără egal în istoria României.
Bancher, industriaș, analist financiar, moșier și întemeietor al industriei zahărului din Romania, Jacques M. Elias și-a întocmit faimosul testament pe 2/15 decembrie 1914, cu 9 ani înainte să moară.
Și-a lăsat toată averea, evaluată în anul 1923 la 800 milioane de lei aur, Academiei Române.
Rudele sale nu au fost trecute în testament, în schimb, Jacques M. Elias nu și-a uitat birjarul, căruia i-a făcut un contract de rentă viageră.