November 20, 2026

Fiul Andrei își vede tatăl Gheorghe amenințat, în casa unde se jucau împreună. Intră niște cadavre în casă și urlă: hai, bă, la pușcărie! Acolo unde Gheorghe scria poezii, unde ăn vorbea lui Andrei despre dreptate, adevăr. Apoi, lui Andrei i se dă înapoi un coșciug. Ăsta e tac-tu, bă! Vezi cum te porți. Andrei încremenește la aceea vârstă. De-l vedeți e tânăr și azi. Unde ai fost tată? De ce nu mai ești tată? Mintea nu-nțelege. Mintea îi ia foc. N-are cui să i se plângă. Nu poate înjura în gura mare. Dumnezeu tace. Dumnezeu îl îngroapă pe Gheorghe. Andrei dă în judecată torționarii, criminalii, pe șefii lor. Andrei 30 de ani caută adevărul ăla despre care Gheorghe îi vorbise. 30 de ani de judecăți și lupte cu mafia. 30 de ani în care Justiția română a devenit tot mai analfabetă.Verdictul în dosarul Gheorghe Ursu îl puteți citi dînd CLICK.

Andrei UrsuFoto: Arhiva personala

ceaușescu, cutremurul și Ursu

Cutremurul din 1977? Toți o beliți cînd auziți de el. Ce frison vă dau articolele cu cutremurul, mamă-mamă. Mamă ce s-a mai murit atunci! Ce cool! Sper să nu o pățim și noi. Ce-a făcut Ceaușescu, băiatul care era șeful tuturor și avea doar el dreptate în 1977? De ce tremurăm când auzim de Cutremur? E povestea lui Gheorghe. În prima clipă a zis ceaușescu: aveți grijă de oameni. Apoi, a văzut că-i de durată și costisitoare chestia asta cu făcutul binelui. Așa că a zis criminal: acoperiți repede urmele și construiți cum spun eu. Gheorghe Ursu a zis: NU! NU! Tovarășe dictator! Respectă legile! Gheorghe Ursu a vorbit. ceaușescu n-a înțeles mesajul. Nu a priceput cum de i se opune lui Ursu. Gheorghe a continuat: trebuie legea respectată. Ceaușescu a înțeles mesajul acum. L-a băgat la beci și și-a pus slugile să-i scoată Legea din cap. Deci, când vorbim de cutremur și ne e frică este pentru că doar vocea lui URSU a auzit=o dictatorul.

Gheorghe cum să dea înapoi? El era specialist. Învățase carte.

Era tobă de carte. Știa că schimbările făcute de Dictator ar putea beli Bucureștiul din nou, la un nou cutremur. Gheorghe a fost dat pe mâna măcelarilor. Ce vrei bă, Dreptate? Ai carte în cap? Ți-o scoatem! Adevărul? Du-te-n mă-ta, bă! Noi suntem adevărul, iar noi ne supunem doar lui dumnezeu nicolae ceaușescu. Îl făceau la rotisor. Îl făceau pastă, îl jucau în picioare. Era o distracție pentru bestii. Ursu e urs, spune adevărul, dar e om, cedează, moare. Bestiile zic: ce faci, bă, mori? Li s-a făcut frică de Ursu mort. Tremurau. Ce fac cu cadavrul? Îl trimit în coșciug familiei.

Ce-o să zică familia? Păi, să zică merci că au ce plânge.

Andrei rămâne ca un copil încremenit între un Gheorghe arestat din casă, părintele cu care tocmai se jucase, și un coșciug pe care scrie Gheorghe. Andrei rămâne de atunci la această vârstă. Priviți-l! N-a îmbătrânit de loc. Pentru că el caută de zeci de ani Dreptatea și Adevărul pentru tatăl său. Care dintre noi face asta? Păi, nu tatăl Gheorghe l-a învățat Dreptatea și Adevărul?

În anii 1990 și 2000 mult timp Andrei s-a lovit de Mafie. I-a dat în judecată

Și și-au acoperit criminalii între ei urmele, și-au apărat oamenii. Judecătorii și ei știau crima și nu se atingeau de ea. Păi judecători și criminali trăiseră în vremea lui ceaușescu. Gîndeau mafioții: poate îmbătrânește Andrei, poate se duce la Mall și uită de termene, de obsesie. Judecătorii s-au temut de dovezile evidente. S-au temut de propria tăcere. Judecătorii sunt oameni, au trăit și au tăcut anii în care Ursu a strigat: Legea, iar torționarii au urlat în cor: MORRRRI! Judecătorii trăiseră nebunia lui ceaușescu. Judecătorii cum să-și condamne propria conștiință, să-și condamne viața la zero. Cum să zică: am trăit ca niște boi?

Procesul Gheorghe Ursu nu este procesul lui Andrei, fiul său. Nu, este procesul Timișoara 1989. Revoluția 1989. Piața Universității 1990.

În niciunul din acest procese nu s-a dat vreo sentință. Judecătorii își apărau propria conștiință. Păi, ce, bă, a fost Revoluție? Ce, bă, s-a murit la Timișoara? La București? Păi, dacă au fost proști și au ieșit în stradă. Judecătorii îștia au ieși la PENSIE. De aceea sa și dat legea SPECIALĂ a pensionării judecătorilor. Procesul Gheorghe Ursu a mers mai departe datorită obsesiei lui Andrei. Sunt tânăr, sunt cu Tata, sunt cu Adevărul. Domle, tatăl meu mi-a spus să merg mai departe.

În 30 de ani, judecătorii s-au schimbat de zeci de ori. Judecătorii au ieșit la pensie, cu conștiințele curate, nu?

Ei sunt lașii anilor 1990, știau bine ce s-a întâmplat, dar dacă nu există o sentință, nu-s lași. Ei puteau să judece, trăiseră viața aia, știau ce-nseamnă viața de slugă fiindcă o trăiseră. Dar n-au vrut să-și complice PENSIA, imaginea în rândul copiilor, să-și compromită mieschinele lor relații mafioate. Să-și complice viața lor și a prietenilor lor mafioții, criminalii, securiștii. Au tăcut. Și-au halit pensia.

Andrei nu s-a lăsat. Și a venit o nouă grupă de judecători.

Ei de unde să știe ei istoria? O știu de la Gigi Becali, de la Ioan Aurel Pop, de la AUR, de la Vadim Tudor, de la profii de istorie speriați de viață și înlănțuiți de ideea supremă de Națiune, ca de un cerc magic. În această Națiune supremă ceaușescu e un erou, viața a fost AUR. La Drept te-nvață legile alde Victor Ponta, Adrian Năstase, generalul Oprea. Așa că tinerii judecători au continuat lălăiala pensionarilor și au citit pe net istoria.

Gheorghe Ursu are treabă cu Legea dar și cu Istoria.

Gheorghe a avut curajul de a cutremura Sistemul lui ceaușescu ca astăzi să fim liberi. Generația celor care am trăit anii 1990 și l-am lăsat singur să lupte pe Andrei Ursu ne-am luat-o, cu sentința asta, urât de tot de la mafie, judecători fricoși, interesați mână în mână cu Securitatea, pardon SRI-ul. A trecut timpul pe lângî noi, nu ne-am făcut dreptate la timpul nostru. Astăzi, generația de judecători care a judecat cazul Gheorghe Ursu astăzi este o generație habarnistă. Istorie nu știe decât de pe net, de la influenceri, nu înțelege ce s-a întâmplat în ceaușism. Groaznică situație. Achitarea criminalilor lui Gheorghe Ursu deschide drumul achitării criminalilor care au ars eroii de la Timișoara, a celor care au tras în eroii de la București din 21-22 decembrie 1989, a celor care au fost împușcați în 13-15 iunie 1990. Cine mai știe ce s-a întâmplat atunci?

Suntem în situația în care ne întrebîm: Cine ucide la timpul lui NU pățește nimic pentru că dacă o lălăi și te bazezi pe complicitatea celor ca tine câștigi. Judecătorii de astăzi NU sunt absolviți de vina că-s analfabeți funcționali. Nu. Problema este că preiau pe nemestecate prejudecățile impuse pe piața ideilor politice de alde Becali, Vadim, AUR. Securitatea acolo e eroină, Ceaușescu e erou. Problema e că dau sentințe în care se vede mafia și securitatea și ceaușescu. Trei fantome care bântuie România la peste 30 de ani de la Revoluție.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *