Marea Neagră reprezintă un subiect de interes major datorită caracteristicilor sale hidrologice unice și a istoriei sale geologice complexe.
Această mare, remarcabilă prin salinitatea scăzută și structura sa anoxică, oferă un mediu distinct și fascinant pentru cercetări științifice și explorări.
În cele ce urmează, vom analiza aspectele care contribuie la unicitatea Mării Negre și importanța acesteia în contextul geografic și ecologic global.
Curiozități despre Marea Neagră
Marea Neagră este un rămășiț al Mării Sarmatice, care se întindea cu milioane de ani în urmă din centrul Asiei până în centrul Europei.
Una dintre cele mai notabile caracteristici ale sale este salinitatea scăzută a apei. Cu un conținut de sare de doar 16-18 grame pe litru, comparativ cu cele 34-37 grame pe litru din alte mări și oceane, Marea Neagră oferă un mediu distinct.
Stratul anoxic al Mării Negre
Un aspect unic al Mării Negre este structura sa anoxică, ceea ce înseamnă că peste 90% din volumul său de apă este lipsit de oxigen.
Aceasta este cea mai mare structură acvatică anoxică de pe planetă. La adâncimi de peste 200 de metri, apa nu conține oxigen, având o temperatură constantă de 9 grade Celsius.
În aceste condiții trăiesc doar bacteriile anaerobe sulfuroase, esențiale pentru oxidarea hidrogenului sulfurat din straturile adânci.
Dimensiunile și biodiversitatea Mării Negre
Marea Neagră acoperă o suprafață de 423.488 kilometri pătrați și atinge o adâncime maximă de 2.211 metri, în apropierea coastei Turciei.
Mareele sunt de mică amplitudine, iar alimentarea principală cu apă provine din râuri și precipitații, ceea ce contribuie la salinitatea redusă.
Datorită salinității scăzute, biodiversitatea Mării Negre este limitată. În mare trăiesc doar 149 de specii de pești și trei specii de mamifere marine, dintre care cei mai cunoscuți sunt delfinii.
O specie remarcabilă este Squalus acanthias, un rechin care trăiește la adâncimi de 20-80 de metri și care nu reprezintă o amenințare pentru oameni.
Istoria și formarea Mării Negre
Marea Neagră este considerată cea mai tânără mare din lume, formarea sa fiind estimată în perioada Mezozoicului.
Se crede că ridicările de teren din acea perioadă au dus la dispariția Oceanului Tethys și la formarea mai multor bazine acvatice mai mici, inclusiv Marea Caspică, Marea Mediterană și Marea Neagră.
Legende și denumiri
Vechii greci, care au fondat cetăți pe malurile sale, au denumit-o „Pontos Euxeinos” (Marea Ospitalieră), iar romanii au preluat denumirea sub forma „Pontus Euxinus”.
Culoarea sa întunecată, mai ales în timpul furtunilor, a dus la denumirea de Marea Neagră.
Pe coastele turcești ale Mării Negre, în anumite zone, încă mai trăiesc vorbitori ai unui dialect vechi de greacă, greaca pontică, datorită grecilor stabiliți acolo care au plecat în Grecia după primul război mondial.
Descoperiri arheologice și fenomene misterioase
Stratul neoxigenat de apă de pe fundul Mării Negre a conservat în mod unic epavele vaselor scufundate, unele rămânând în stare perfectă încă din perioada Imperiului Bizantin.
La 45 de kilometri nord-vest de Sulina, în apropierea Insulei Șerpilor, se spune că există un misterios „Triunghi al Bermudelor”, supranumit „Vârtejul Morții”.
Relatări din secolele XIII și XIV descriu un „vârtej alb” care trăgea în adâncuri păsări, corăbii și chiar mici insule.
NASA și cercetătorii de la Harvard au confirmat existența anomaliilor magnetice din Marea Neagră, sugerând emisii de radiații patogene cunoscute încă din antichitate.
Canalul Dunăre-Marea Neagră
Una dintre construcțiile omenești vizibile de pe Lună este Canalul Dunăre-Marea Neagră, alături de Marele Zid Chinezesc și orașul Las Vegas, care se vede noaptea ca un punct strălucitor.
Marea Neagră, cu toate aceste caracteristici unice și misterele sale, continuă să fie un subiect fascinant pentru cercetători și aventurieri deopotrivă.
